Clipul favorit al lui Nenea Iancu

Motanul Felix se rasteste la fratele Paunescu

Schimbarea asta de putere vad ca aduce si noi meciuri intre organele media. Nu stiu daca ati observat, dar in ultimii 2 ani trustul lui Voiculescu si cel al fratilor Paunescu s-au ignorat cu desavarsire. Pe B1 nu ar fi aparut cuvantul Felix nici daca descoperea extraterestrii iar la Antene nu s-ar fi auzit ceva de rau de vecinii din topul milionarilor nici daca era vorba de Monica Barladeanu.
Pana mai ieri, cand mana dreapta a poetei Firea (pentru cei care s-au gandit chiar la manuta ei trebuie sa precizez ca e vorba de Radu Preda), a aruncat niste versuri nepotrivite (comandate) in editorialul sau din Saptamana Financiara. Care lovesc unde doare mai tare, adica fac trimitere la Bancorex si la concediul fortat pe continentul american al fratelui Paunescu.
De ce ii declara Voiculescu razboi?
Simplu, din invidie. Daca va concentrati putin veti descoperi ca Partidul Conservator este la putere, cel putin teoretic. Dar nimeni nu-i baga in seama. In schimb este bagat in seama GC Paunescu, langa care s-a asezat vinerea trecuta chiar presedintele Basescu, in peisaj intrand si Videanu si Geoana. Si ca tot veni vorba, tot aceleasi personaje grele (inclusiv Boc) au aparut si pe sticla (fata in fata cu Radu Moraru) la jucaria media a lui Bobby Paunescu. Mi se pare normal ca lui Felix i s-a pus pe ficat faptul ca Paunescu apare ca reprezentant al mediului de afaceri si guvernantii tin cont (sau macar simuleaza ca o fac) de solutiile lui anticriza. Toate in timp ce Voiculescu, autoproclamata portavoce a IMM predica in pustiu si nimeni nu tine cont de bombardamentul lui cu comunicate de presa. Bineinteles, in afara de Antene unde stirile despre conducatorul mult iubit apar spuse pe acelasi ton ciudat, despre care nu stiu daca ascunde frica de a gresi sau un hohot sanatos de ras.

Constanta la guvernare... a viciilor

Am tot citit prin presa ca nu mai face sa-ti iei casa pe firma din cauza TVA. Recunosc, eu nu ma iau dupa ce scrie presa, ci dupa ce-mi vad ochii si ce-mi aud urechile. Se pare ca fostul ministru Eugen Nicolaescu a preferat sa cumpere mai demult un apartament pe Victoriei colt cu Amzei, pe firma nevestei, Constanta. Constanta e nevasta-sa nu firma; firma se numeste Conen Consulting, parca. Astfel, apartamentul n-a mai aparut in declaratia de avere si a putut sa benefecieze si de locuinta de servici cat timp a fost ministru. Pe primul l-a inchiriat pe bani buni, evident. Astfel, pe langa avantajele fiscale aduse de apartament firmei nevestei, a mai incasat si chirie pe el. De altfel, firma, nu nevasta, a mai profitat si de alte acte normative ale fostului ministru (care va ramane in istorie pentru introducerea taxei pe viciu), fiind una dintre cele mai active companii implicate in campania impotriva fumatului. Iar campaniile publice se fac pe bani buni. Nici fondurile europene nu au ramas departe de buzunarele firmei de audit, aceasta semnand un contract, modest ce-i drept, cu M.A.I., de prestari servicii legate de implementarea unei "Campanii de constientizare si promovare a Proiectului de Dezvoltare Rurala". Sa nu uit, pe langa apartament, activa firma mai avea si doi angajati, care evident nu isi defasurau activitatea in respectivul apartament, acesta fiind inchiriat, precum am spus!

PSD vrea să dezgheţe banii de la CEC

După cum bine se ştie împărţirea puterii între PSD şi PD-L se face foarte meticulos, astfel încât nu se uită nimic important. De pildă, cele două bănci de stat, CEC şi Eximbank, au revenit PSD-ului. Dar asta nu înseamnă nimic dacă nu ai şi oamenii necesari să dea credite firmelor apropiate partidului. Aşa că social-democraţii vor să-l schimbe pe Gheţea, dar au aflat că venerabilul bancher are un mandat de cinci ani. Şi nu poate fi schimbat aşa uşor. În consecinţă, PSD-işti îşi vor numi acolo, într-o funcţie secundară, un om de încredere, cel mai probabil Enache Jiru, un fost preşedinte al CEC.

La “Jurnalul Naţional” şefii se sacrifică primii

Criza a început sa muşte cu turbare din lefurile jurnaliştilor. La Jurnalul Naţional însă toată povestea a căpătat un aer mai mult decât comic. Scăderea cu 20% a cheltuielilor înseamnă pur şi simplu reducerea cu 20% a salariilor. Buuun. Dar pentru ca pălmaşii să nu se simtă ultragiaţii, mai marii ziarului au venit cu o găselniţă „muncitorească”: redactorii şefi să facă „în scris” declaraţii prin care să ceară diminuarea propriilor salarii cu procentul amintit. În felul acesta vor fi un exemplu pentru clasa muncitoare. Vă daţi seama ce faţă a făcut, de pildă, Victor Ciutacu când Marius Tucă l-a anunţat că trebuie să-şi dorească un salariu mai mic?!